Ma urasti? Problema Ta..
Ma copiezi? Nu-mi ajungi nici pana la glezne..
Ma iubesti? Ce bine..Si eu pe tine..
Te-am amagit? ScZ..N-a fost cu intentie..
Te-am insultat? Foarte bine..Inseamna ca meritai..
Te-am jignit cand nu era cazul? Iarta-ma..
Ma invidiezi? Incearca sa fi mai buna..
Ai zis ce-ai vrut? O sa si asculti ce nu vrei..
Ca sa te multzumesc? Nu o sa ma schimb niciodata..
Rea? Cu cine merita..
Ti-am zis ca te iubesc? Am fost sincera..
Bunu meu simt? Depinde de al tau..
Matura? Cand trebuie..
Prietenii Mei? Cei Mai Tari Oameni..
Vrei sa-mi fi prieten? Demonstreaza ca meriti..
Te urasc? Inseamna ca mi-ai dat motive..
Falsa? Doar Cu Unii..
Mereu indragostita. Personalitate: infricosator de independenta, ma revolt contra oricarui lucru ce-mi ameninta libertatea. Imi e foarte greu sa respect anumite limite, fie care sunt de ordin material, intelectual, moral sau spiritual. Cred ca nu se poate progresa decat daca uitam de trecut si reformam totul si aplic deseori acest principiu si in viata personala cand mi se intampla des sa o rup definitiv cu prietenii, cu scoala, cu iubitii pentru a o lua de la capat! Dar, de fiecare data, ma arunc intr-o noua viata cu aceeasi pasiune si aceeasi sinceritate. Provocarea vietii mele: o mai mare stabilitate, motivatii mai durabile, implicarea in proiecte pentru care sa am rabdare. Pe scurt, rabdarea si vointa de a ma implica luand in considerare si experientele trecutului. Si sa nu mai dau ascultare impulsului de a o rupe imediat cu oamenii care se intampla sa-mi displaca sau sa ma plictiseasca timp de un minut! Visul secret: sa il fac pe un barbat sa se indragosteasca nebuneste de mine. Iar eu sa constientizez ceea ce simte. Caci de zapaciti, m-a saturat. Mai ales daca tinem cont de fapt ca majoritatea nici nu indraznesc sa se apropie de mine de teama unui refuz.
“Totul e o tabla de sah cu nopti si zile la care sedea Destinul, mutandu-i pe oameni ca pe niste piese”
Este destinul o superstitie, o certitudine sau poate un cuvant scris cu litere rosii pe fruntea fiecaruia inainte sa respiram pentru prima oara aerul vietii? E posibil ca povestea sufletelor noastre sa fie deja imprimata pe o carte de joc si apoi aruncata la intamplare intr-un pachet de existente?! Pentru mine ar fi o dezamagire sa aflu ca exista; mi-as simti mainile deja legate, mintea ingradita si inima programata unor sentimente de dinainte sa ma nasc.
Daca destinul pluteste printre noi, care mai este farmecul vietii, placerea sau frustrarea in a lua o decizie si in final satisfactia reusitei? Ce fel de maini aspre iti trag asadar cu dibacie sforile gandurilor pentru a-ti masura pasii...? Nu ar fi cu adevarat dezagreabil sa stii ca traiesti intr-o lume regizata in care fiecare protagonist e figurant in acelasi timp pentru cel de langa el?
Dar exista ceva. Si tot destin se numeste, insa este putin altfel. Sa zicem ca avem doua puncte: punctul A (reprezentand nasterea ta - ca timp/data) si punctul B (reprezentand nunta ta - ca timp/data). Destinul zice ca nu alegi sa ajungi de la A la B dar alegi cum ajungi de la A la B. Si daca imi imaginez doua puncte intr-un plan (punctul A si punctul B), iau creionul si incep sa desenez, neridicand creionul de pe foaie, plecand din A, ajung in B prin ce cale vreau eu. Dar ajung obligatoriu. Si sa zicem ca-s 2 variante, un arc de cerc care are ca diametru segmentul AB, si segmentul AB. Astea sunt 2 alegeri pe care le-as putea face. Si daca as fi arcul de cerc, si m-as indeparta de traseu intial, la un anumit punct nu ma voi mai indeparta si voi incepe sa ma apropii, adica oricat de mult m-as indeparta de B tot spre B ma indrept. Asta inseamna ca avem de ales, insa alegerile noastre sunt controlate. Nu suntem 100% liberi, sa ne ducem oricat de departe vrem, si sa trecem “pe langa” B. Asta daca ar exista destinul .
Si totusi, noi vrem oare sa avem atata libertate? Atata libertate nu ar fi periculoasa pentru noi?
Imi place sa cred ca sunt libera ca semintele de la o papadie scuturate de vant sau o piatra intrata in pantof ce fac parte din sfera unor coincidente…
Este oare totul un sistem bine gandit astfel incat sa nu ne autodistrugem? Ma gandesc totusi la ce a zis Newton (o zic cum o tin minte, nu citez).. “Cum poti sa zici ca nu exista Dumnezeu cand totul e asa perfect?”. Si chiar asa… Cum? Totusi “cineva” a pus la punct tot sistemul asta, si totusi cine? Arabii il numesc Allah, noi il numim Dumnezeu, chinezii Buddha, dar e acelasi…
Anii de liceu curand se vor sfarsi, Maine vom uita ca am fost copii, Ne va ramane poate nostalgia clipelor, Primul vis de dor,! :x te iubescccccccccccccccccccc! :x
English
